A miliarda șansă din miliarde de șanse de a nu fi (#5)

Ieri mi-a fost foarte dificil să fiu recunoscătoare pentru ceva.

Un pic grăbită să închei și cu asta, am scris: „cred că sunt pur și simplu recunoscătoare pentru încă o zi…” 

Nici nu am terminat bine de scris că ceva m-a lovit drept în stomac.

„Pur și simplul” ăla aruncat acolo superficial m-a lovit. 

„Uite așa arată să iei viața de bună”, mi-am zis. Să o iei ca și cum ziua asta ar fi… un fel de mărunțiș. 

Sunt a submiliarda șansă din miliarde de șanse de a nu fi – mi-a rămas de la o piesă de teatru la care am fost curând.

Nu știu precis numărul de șanse. Nici nu mă interesează, oricum e prea mare ca să-l cuprind cu mintea. Nici nu contează. 

Contează că am avut multe șanse să nu fiu. Că multe lucruri au fost aliniate ca eu să fiu.

Și că azi nu s-a întâmplat pur și simplu.

Leave a reply:

Your email address will not be published.