Există o formă de oboseală (lehamite, îi mai zic eu) care nu vine din prea multe de făcut, ci din senzația că, orice ai face… nu contează suficient.
Că lucrurile se întâmplă „oricum”.
Că ești mai degrabă purtat de val decât cel care alege direcția.
Că deciziile sau acțiunile tale nu schimbă oricum mare lucru.
Că viața ta e mai mult rezultatul circumstanțelor decât al acțiunilor tale.
În Mental Toughness, ceea ce am descris eu este explicat printr-un control al vieții scăzut (life control).
Uneori dramatică și frenetică, alteori fără glas și ferită de ochii lumii, este una dintre cele mai paralizante stări în care poate ajunge un om. Mai ales atunci când suntem afectați de evenimente la scară mare așa cum se întâmplă în aceste zile: conflicte armate, tensiuni, scumpiri sau schimbări care par să rescrie fața lumii așa cum o știm. În astfel de momente, apare capcana de a confunda lipsa de control asupra lumii cu lipsa de control asupra propriei vieți.
Articolul despre azi este despre controlul asupra vieții. Mi-am dat seama că am vorbit foarte puțin despre acest factor din Mental Toughness – un factor care poate să aibă efecte mari în viața noastră și este legat de sentimentul de eficiență și neputință.
Cuprins articol
- ▶️Varianta audio aici sau mai jos:
- Ce înseamnă, de fapt, „life control”
- Problema reală nu este lipsa de control, ci percepția lipsei de control
- Cum arată concret life control scăzut
- Nevoia reală din spatele „life control”
- Legătura cu neajutorarea învățată
- Partea mai puțin intuitivă: nu este doar despre realitate
- Cum să începi să vezi controlul pe care îl ai
- Dovezi
- O nuanță importantă: prea mult control nu e ideal
- PS
Dacă vrei să abordez o temă din Mental Toughness care te preocupă mult, o poți alege pe următoarea despre care să scriu completând acest formular. Dacă poți să o legi și de un context sau provocare mai concretă cu atât mai bine.
▶️Varianta audio aici sau mai jos:
Ce înseamnă, de fapt, „life control”
Life control descrie măsura în care simțim că avem o influență reală asupra propriei vieți – convingerea că acțiunile noastre contează cu adevărat. Totodată, acest factor măsoară și sentimentul propriei valori și încrederea că deținem suficient control pentru a reuși. Practic, el subliniază legătura fundamentală dintre cât de mult ne prețuim și capacitatea noastră de a obține rezultate.
Oamenii cu controlul asupra vieții ridicat tind să creadă că:
- pot influența rezultatele prin ceea ce fac
- pot organiza lucrurile, astfel încât să le iasă
- dacă apare un obstacol, există o cale de gestionare
Faptul că au aceste credințe despre ei nu înseamnă că le iese tot sau că au succes, ci că nu pornesc din ideea că nu le va ieși.
În schimb, oamenii cu life control scăzut tind să trăiască altă realitate:
- văd mai ușor motivele pentru care ceva nu va merge
- așteaptă mai degrabă să se întâmple lucrurile decât să le inițieze
- folosesc frecvent un limbaj de tipul „nu știu dacă pot”, „depinde”, „nu ține de mine”
O nuanță importantă: nu are nicio legătură cu inteligența, voința sau potențialul. Vorbim despre o poziție mentală despre sine și mersul lucrurilor.
Problema reală nu este lipsa de control, ci percepția lipsei de control
Două persoane pot fi în aceeași situație:
- același job
- același mediu
- aceleași resurse
- aceleași constrângeri
Însă una poate spune spune: „Ok, să văd ce pot face aici.” sau „Sigur există o soluție la asta.” Iar cealaltă: „Nu prea am ce face.” sau „Nu ține de mine.” Diferența nu stă doar în realitatea fiecăreia, ci în atribuiri – modul în care atribui și cui atribui ce ți se întâmplă.
Cum arată concret life control scăzut
Nu o să recunoști neapărat „am control al vieții scăzut”, s-ar putea să nu-ți spună nimic chiar. Dar s-ar putea să recunoști unele dintre aceste lucruri:
1. Amânarea inițiativei
Aștepți „momentul potrivit”, un context mai bun, mai multă claritate sau „o soluție care rezolvă tot”. Sau pe cineva care să te tragă după el.
În realitate, e posibil să amâni pentru că nu ești convins că acțiunea ta va schimba ceva sau că acțiunea ta are impact sau contează pentru cineva.
2. Limbajul care te trădează
„Aș putea, dar…”
„Nu știu dacă…”
„Nu am eu nicio putere să…”
„Nu ține de mine să…”
Acest tip de limbaj este gândire în acțiune. El arată că mintea ta caută deja motivele pentru care ceva nu va funcționa.
3. Confort în lucruri mici și evitarea celor complexe
Te descurci bine când ai de făcut lucruri simple, clare, delimitate. Dar când apare ceva mai mare, mai ambiguu sau cu mai multe variabile de care trebuie să ții cont te blochezi sau te retragi. Cel mai comun sentiment legat de asta este să simți că nu poți „ține laolaltă” acea complexitate, că e prea mult.
4. Externalizarea explicațiilor
Când ceva nu merge, vina sau cauza este în exteriorul tău:
- „nu a fost momentul”
- „nu a ținut de mine”
- „contextul a fost dificil”
- „cineva nu a făcut ceva”
- „a fost o nedreptate”
Uneori este adevărat, dar când devine un tipar, apare o problemă destul de mare: nu mai vezi unde ai avut totuși influență. În același timp, când vorbim de reușite e posibil să nu mai vezi că și datorită acțiunilor tale s-a ajuns la rezultat. E o lamă cu două tăișuri.
5. Reacția la sarcini noi
Când unei persoane i se cere ceva în plus:
- persoana cu life control ridicat spune: „ok, vedem cum facem”
- persoana cu life control scăzut spune: „nu știu ce să spun despre asta, nu cred că…”
Nu-i din lipsă de disponibilitate sau lene, ci din lipsă de încredere că poate integra și acel lucru extra în viața ei. Sau cu alte cuvinte, nu crede că îl poate face și pe acela pentru că se simte copleșită. Vede problemele, nu și soluțiile. Efecte: dezorganizare în abordarea sarcinilor, procrastinare, blocaj.
6. Starea de „flotsam on the sea of life”
Plutitor în derivă, convins că amprenta ta nu contează. Asta duce la o stare de paralizie decizională și acțiune. Apare în multe circumstanțe, dar în mare este gândul că, dacă mâine nu ai mai fi la birou sau într-un anumit grup sau loc, lucrurile ar merge exact la fel. Așa că lași evenimentele externe să-ți dicteze starea de spirit pentru că „oricum contribuția ta nu contează”.
Nevoia reală din spatele „life control”
Este să simți că lași o urmă. Că ești văzut de tine însuți și de ceilalți și că acțiunile tale contează, schimbă ceva și mișcă lucrurile, chiar și puțin.
Fără asta, apare un tip de pasivitate tăcută cu un mecanism fin, dar perfid: „De ce să mă implic, dacă oricum nu face diferența?”.
Efectul cel mai dureros este cel de invizibilitate. La locul de muncă devii persoana care nu este întrebată, care nu primește responsabilități importante, în grupul de prieteni, persoana care doar e, acasă persoana nevăzută pentru eforturile pe care le faci.
Legătura cu neajutorarea învățată
Aici intrăm într-o zonă foarte importantă din psihologie: neajutorarea sau neputința învățată (learned helplessness).
Când un om experimentează repetat situații în care:
- încearcă și nu reușește
- nu primește răspuns
- nu are control real
învață un lucru periculos: „Nu are rost să încerc.” În timp, începe să nu mai încerce, chiar și în situații în care ar avea control.
Asta explică de ce unii oameni:
- nu cer ajutor
- nu aplică la joburi
- nu inițiază conversații
- nu schimbă lucruri evidente
Nu pentru că nu pot, ci pentru că au învățat că nu contează ce fac. Cel mai simplu exemplu este al unui copil care plânge și nu este băgat în seamă în mod sistematic. După un timp, nu mai plânge. La prima vedere, pare mai independent. Dar, de fapt, a învățat că nu are rost să-și mai exprime nevoia. Același mecanism se întâmplă și la adulți.
Partea mai puțin intuitivă: nu este doar despre realitate
Adevărul e că majoritatea oamenilor au parte de un mix relativ echilibrat de experiențe bune și rele. Una dintre diferențe apare însă în: ce observă, ce rețin și cum interpretează informația. Sau, mai precis, în cum au învățat să facă toate acestea.
Unii se uită la ce nu a mers și trag concluzia: „nu am ce să fac”. Alții se uită la ce a mers și spun: „succesul depinde în mare măsură de mine și atitudinea mea”. Interpretări diferite. Dar și stări diferite și rezultate diferite. A te simți în control, a simți că ține de tine să faci niște lucruri motivează, mișcă acul, oferă încredere. E combustibil.
Cum să începi să vezi controlul pe care îl ai
Dacă te regăsești în acest text, e posibil să nu fie pentru că „nu ai control”, ci pentru că nu vezi unde îl ai deja. Asta schimbă mult lucrurile pentru că nu ai nevoie să construiești control de la zero.
Ai nevoie să-l observi, să-l exersezi și să-l întărești. Nu cu decizii mari, ci cu lucruri mici, repetate de suficiente ori. Life control nu este despre a controla viața cu toate ale ei, ci despre a trăi cu senzația că „ce fac eu contează.” pentru mine, pentru alții, pentru mediu, țară, job etc.
Nu o să-ți spun că „trebuie să crezi mai mult în tine” sau că „ai resurse să faci lucruri” (deși cred asta sincer și despre tine și despre mine) pentru că nu funcționează așa. Percepția despre controlul asupra vieții nu se schimbă doar prin convingeri pozitive. Au și ele rolul lor, dar nu de unele singure – sunt mai degrabă o urmare.
Ea se schimbă prin experiențe și acțiuni concrete de influență. Adică prin dovezi.
Dovezi
1. Cea mai bună dovadă că ce faci contează
Vreau să-ți propun ceva simplu prin care să începi să observi că ai influență.
Gândește-te la cineva care, la un moment dat, a spus sau a făcut ceva și a contat pentru tine. Poate nu atunci, pe loc. Poate mai târziu sau poate într-un mod pe care nici nu l-a anticipat.
Poate să fie un gând, o frază, o reacție sau pur și simplu prezența ei. Și, dacă îți vine în minte cineva, oprește-te puțin și spune-i. Spune-i că a contat, că ți-a rămas asta. Că a lăsat o urmă.
De multe ori dovada că ceea ce facem contează nu vine din noi, ci din ceilalți. De fapt, așa se și construiește percepția controlului. Copilul mic învață controlul și competența la început pentru că cineva îi arată că acțiunile sale au o urmare, un rezultat. Să nu primească nimic de la cei din jur este un mod tare eficient, și trist, care duce la neajutorare și lipsa controlului.
Și, la fel cum tu ai nevoie de aceste dovezi ca să vezi că ai impact pe acolo pe unde treci, așa și ceilalți au nevoie de ele ca să-și vadă propriul control.
Poate că nu putem controla tot ce se întâmplă în viața noastră sau în lume. Dar putem, din când în când, să ne ajutăm unii pe alții să vedem că ceea ce facem contează. Și, uneori, asta e suficient cât să schimbe ceva pentru ceilalți, dar și pentru tine. Mai ales pentru tine pentru că pariul meu este ca la un moment dat vei întoarce reflectorul pe tine și vei observa că „ah, dar și eu am făcut asta pentru x.”
2. Mută focusul de la „pot?” la „ce pot controla aici?”
Întrebarea „pot să fac asta?” e de multe ori prea mare.
În schimb:
- ce ține de mine aici?
- care e următorul pas mic?
- ce pot influența în următoarele 24h?
Mișcă acul cu o sarcină mai ușor de dus. Dovezi mici, dar obținute.
3. Fă lucruri până la capăt
Un tipar clar la persoanele cu life control scăzut este începutul fără final. O soluție ar fi să alegi lucruri mici și să le începi, dar să le duci până la capăt. Nu neapărat pentru rezultat, ci pentru experiența de finalizare. Dovezi că ai control, că a ținut de tine.
4. Schimbă limbajul
Observă când spui sau gândești:
- „oricum nu contează”
- „nu depinde de mine”
Și întreabă-te: „chiar deloc?”. De multe ori răspunsul real este: „nu complet”. Și asta e suficient ca punct de pornire ca să capeți o dovadă, chiar și parțială.
5. Învață să vezi contribuția, nu doar rezultatul
Ai avut un rezultat slab?
Întreabă-te:
- ce am făcut bine aici?
- unde am influențat pozitiv?
- ce a ținut de mine și a mers?
Asta reconstruiește legătura dintre acțiune și efect. Dovezi, dovezi, dovezi.
6. Acceptă partea incomodă: responsabilitatea
Controlul asupra vieții vine cu un cost. Dacă crezi că ai influență înseamnă că nu mai poți da vina complet pe exterior și trebuie să îți asumi și partea ta.
Asta e motivul pentru care uneori oamenii evită acest tip de control pentru că implică o poziționare inconfortabilă: „dacă depinde de mine… atunci trebuie să fac ceva.”. E ca și cum ai vedea dovada cu ochii minții și nu o mai poți ignora.
O nuanță importantă: prea mult control nu e ideal
Prea mult life control poate duce la:
- supraîncărcare („iau eu tot”)
- intoleranță față de alții
- tendința de a prelua controlul în exces, de a crede că poți controla tot (nu poți)
Deci nu este despre „mai mult e mai bine”, ci despre a avea suficient control cât să acționezi, dar nu atât încât să ignori limitele. Dreapta măsură, cum îi mai zic eu.
Dacă te-a mișcat în vreun fel acest email și ai rămas cu ceva din el, m-aș bucura să știu și aș adăuga la tolba mea de dovezi. Aici hello@mariaarbone.ro sau mai jos.
Pe curând,
Maria
PS
Ca de obicei, te invit să vezi totul în context. Există arii în viața noastră în care simțim că avem mai mult control și altele mai puțin. Nu e despre avem sau nu avem, ci despre cât. Statistic, foarte puțini oameni se află la capetele extreme pe axa controlului. Cei mai mulți dintre noi ne aflăm în zona de mijloc. De asemenea, contextul contează pentru că poate amplifica percepția. Ceea ce trăim în aceste zile ne poate afecta așa cum poate mai sunt și alte evenimente din viața fiecăruia care au un cuvânt de spus.
Dar, doar pentru că cei mai mulți dintre noi nu putem opri un conflict la sute sau mii de kilometri distanță, nu înseamnă că nu avem influență asupra modului în care ne organizăm ziua asta, bugetul familiei sau asupra deciziei de a învăța ceva nou. Important e să nu lăsăm neputința pe care o simțim față de „global” să se scurgă peste tot ceea ce este „local” și personal în viața noastră.
Trimit un email la fiecare câteva săptămâni. Abordez de fiecare dată câte o temă sau un factor diferit din Mental Toughness și ofer perspective care să te ajute să crești în acea direcție. Te poți abona mai jos dacă vrei să le primești.
