Zilele trecute vorbeam cu cineva despre regret. Persoana cu care stăteam de vorbă îmi povestea că nu vrea să aibă regrete în viitor, așa că face tot ce-i stă în putință să evite sentimentul acesta realizând cât mai mult din lucrurile pe care și le dorește.
Rumeg de ceva vreme la perspectiva mea despre regret. Am avut mai mereu o relație bună cu trecutul meu. Îmi amintesc puține momente când am stat supărată mult timp pe Maria. Cu atât mai puțin pe o situație care nu a depins de ea. De asemenea, mi-e greu să răspund la întrebări de tipul „Care este cel mai mare regret al tău?”, „Ce îți dorești să fi făcut mai devreme? sau „să nu fi făcut în trecut?” și să intru în starea de durere și tristețe pe care o presupune întoarcerea în timp la o amintire neplăcută.
Pentru că eu nu am regrete, de fapt. Sau poate că nu le numesc așa. Posibil să fiu și norocoasă pentru că regretele mele nu-s dintre cele mai grele.
Da, mă enervez adesea pe mine. Da, am momente când îmi doresc să fi făcut sau spus lucrurile altfel, să fi luat alte decizii. Dar nu stărui mult în starea aceea și nici nu rămân blocată în ce-ar fi putut fi.
Perspectiva mea despre regret poate fi rezumată într-o imagine.
Pe axa timpului, regretul e mereu în spate. Nu pot să simt regret pentru ceva ce nu s-a întâmplat.
La un anumit punct în spate, ieri, să spunem, Maria a făcut ceva. Cu resursele ei de ieri.
Maria de azi care face retrospectiva zilei de ieri (și poate că o critică aspru pe cea de ieri), face asta cu un set nou de informații pe care ieri nu le avea.
Din perspectiva aceasta, e cam ciudat să simt regret. Pentru ce mai exact? Că Maria de ieri atât a știut, a putut, a simțit? Sunt sigură că aș afla de ce a făcut lucrurile așa dacă aș întreba-o.
Putea să facă altfel? Bineînțeles că putea, dar nu a aflat asta decât după ce ieri s-a îndeplinit.
Prin lentila asta, Maria de azi are următoarele opțiuni:
- Să accepte ce s-a întâmplat ieri și să-și tragă de acolo învățăminte.
- Să aibă compasiune și blândețe pentru Maria de ieri. Până la urmă, a ajutat-o pe cea de azi să învețe ceva.
- Să acționeze în baza a ceea ce a învățat, să ia decizii mai bune decât ieri. Maria are responsabilitatea asta față de ea.
Cât despre frica de regret, mi se pare o frică bună de avut. Te pune în contact cu tine dintr-un viitor în care ai ratat niște lucruri și devine astfel catalizator pentru acțiune.
În încheiere, îți las o recomandare de carte despre regret: Top Five Regrets of the Dying – A Life Transformed by the Dearly Departing – Bronnie Ware.
Sunt curioasă ce părere ai despre regret. Ai regrete? Cum te raportezi la ele? Lasă în comentarii sau scrie-mi pe hello@mariaarbone.ro.
