Când aflăm dacă viitorul va fi așa cum vrem noi

Mi-am luat o idee foarte puternică în dimineața aceasta dintr-o carte și vreau să ți-o las și ție aici. Cu ocazia asta mi-am adus aminte de o poveste.

Un fermier bătrân trăiește cu fiul său de 18 ani la ferma lor. Fermierul are un cal cu care își face treburile în bătătură și fiind singurul lor ajutor, cei doi au mare grijă de el. Într-o zi, fermierul se hotărăște să-l înscrie la competiția anuală de cai din localitate. Armăsarul iese pe primul loc.

Vecinii fermierului se strâng toți bucuroși la acesta să-l felicite pentru victorie.

„Cine poate ști ce e bine și ce e rău?” răspunde calm bătrânul fermier.

Nedumeriți de răspunsul fermierului, vecinii se întorc la casele lor.

Niște hoți dintr-un sat vecin aud de victoria fermierului și, ademeniți de valoarea crescută a calului în urma competiției, fură calul.

Vecinii fermierului se adună din nou la auzirea veștii, de data asta triști, ca să-l compătimească pe fermierul păgubit. Aceștia îl găsesc calm, ca și cum nu i s-ar fi întâmplat un necaz. Tocmai pierduse singurul ajutor de la fermă.

„Cine poate ști ce e bine și ce e rău?” răspunde iar fermierul.

Câteva zile mai târziu, armăsarul scapă din strânsoarea hoților și-și găsește calea înapoi către casă și, pe deasupra, mai aduce cu el și alți cai cu care se împrietenește pe drum. Vecinii bucuroși pentru norocul fermierului trec iarăși pe la acesta să-l felicite.

„Cine poate ști ce e bine și ce e rău?” răspunde fermierul descumpănindu-i iar pe vecini.

Câteva zile mai târziu, unul dintre caii noi aduși de armăsarul prietenos îl aruncă pe fiul fermierului când acesta încerca să-l încalece și fiul își rupe piciorul.

Presupun că deja te-ai prins de ce urmează, vecinii inimoși vin iarăși la fermier să-i prezinte sentimentele lor de compasiune pentru pierderea suferită.

„Cine poate ști ce e bun și ce e rău?” răspunde iar fermierul.

În săptămâna următoare, țara este atacată de inamici. Armata țării trece din sat în sat pentru a strânge bărbați tineri și apți pentru bătălie. Băiatul fermierului este scutit pentru că are piciorul rupt.

De data aceasta vecinii inimoși nici nu-și mai propun să îl viziteze pe fermier pentru că deja știu răspunsul:

„Cine poate ști ce e bun și ce e rău?”

Această poveste mi-a devenit un reminder pentru a accepta lucrurile care se întâmplă din „voia sorții” (și nu din voia mea) și totodată un reframe pozitiv pentru lucrurile aparent negative. Ca să nu le mai dau voie să mă afecteze.

O pandemie, un război, o boală, un accident, o concediere, o urgență, o zi mai proastă… lista e deschisă.

Când nu știm ce ne rezervă viitorul, ne îngrijorăm, facem scenarii sau planificăm excesiv (asta e forma mea preferată, dar tot o formă de scenariu e) și încercăm să controlăm cât de mult putem rezultatul din viitor ca să știm cu certitudine că o să fie bine sau conform cu așteptările noastre.

Numai că oricât de mult am încerca, viitorul rămâne mereu incert. E mereu cu un pas în fața noastră.

Totuși, există un moment când viitorul devine certitudine, când aflăm ce o să se întâmple.

Momentul acela e în trecut. E atunci când viitorul imaginat de noi va fi ajuns trecut. Se întâmplă doar după ce vom fi acționat într-o direcție sau alta și lucrurile se vor fi întâmplat… într-un fel sau altul.

Știu, pare aproape naiv răspunsul. Dar poate tocmai de asta e atât de puternic. Și liniștitor. Dacă nu am cum să mă asigur că o să fie cum vreau eu, atunci nu-mi rămâne decât să merg înainte și să aflu atunci când vine timpul.

Fermierul din poveste nu este pasiv, nu așteaptă să vadă cum universul îi așază lucrurile. Între punctele acelea din poveste, el muncește în continuare la fermă ca să se întrețină. Tot el a înscris calul la competiție, iar fiul lui s-a urcat pe cal cu un scop. Fermierul pare mai degrabă că nu e atașat emoțional de ce-o să fie în viitor și e deschis să vadă întâmplările și altfel decât par.

Cine poate să spună că va fi bine sau va fi rău acum, în momentul prezent, când eu, tu, alții tocmai ne gândim la viitor?

Povestea fermierului meu stoic e de aici: Positive Intelligence – Shirzad Shamine (Carte)

Insight-ul, care încă pulsează la mine, e de aici, carte în curs de citire: Four Thousand Weeks: Time Management for Mortals – Oliver Burkeman.

FYI, Cristina Chipurici ține un bookclub fix despre cartea asta pe 9 noiembrie (ai mai avea 21 de zile, sau 3 săptămâni, la dispoziție să citești cartea dacă vrei să participi la discuție).

Dacă vrei să-mi trimiți gândurile tale despre asta, o poți face aici hello@mariaarbone.ro. Poate tu îți iei alte informații din poveste.

Leave a reply:

Your email address will not be published.