În visurile mele cu lămpi magice în care nu-mi sunt niciodată de ajuns 3 dorințe, un loc este ocupat de dorința de a opri timpul în loc după bunul plac. De regulă, când mi-e greu și când îmi doresc să fac multe lucruri. La un pocnet de degete, simplu.
După ce am acceptat că nu o să vină niciun duh magic care să-mi dea mai mult timp, m-am hotărât să găsesc o soluție pentru acesta pe care îl am. Așa că acum mai mulți ani am început să-l planific și să-l „măsor”. Am trecut de la foaie la calendare digitale și apoi la aplicații de time & task management. Dincolo de planificare, organizare, toate au avut și un rol de analiză și reglare de la zi la zi, de la săptămână la săptămână. Anul trecut am simțit că nu mai e de ajuns. Aveam deja experiența time tracking-ului pe proiectele de web development, dar nu mă gândisem până atunci să-l aplic și în alte arii din viața mea.
Experimentul meu a început oficial pe 17 martie 2020 în lockdown. Nu m-am împăcat niciodată prea bine cu lucratul de acasă și știam că o să am o problemă serioasă cu excesele în acest departament, așa că măsurarea timpului părea o soluție bună în noua situație.
Pe ce-am consumat 366 zile, 8.784 ore
Ca să nu cad într-o extremă toxică și nerealistă, mi-am contorizat doar activitățile pretabile la măsurare. În același timp, nu le-am măsurat doar pentru că sunt pretabile la măsurare, ci pentru că sunt importante pentru mine și pentru dezvoltarea mea personală. Logica mea e destul de simplă: dacă petrec prea multe ore muncind de exemplu, îmi rămâne puțin timp pentru citit, sport sau pentru cei dragi și acestea din urmă contează foarte mult pentru buna mea funcționare. Așadar, am măsurat:
- cititul
- timpul de recuperare, reglare cu mine, precum introspecția (scrisul în jurnal) și meditația
- sportul
- somnul
- munca (fără pauze, doar perioadele de concentrare conștientă)
- cursurile, workshop-urile și activitățile aferente lor, precum teme și examene
Dacă la somn și sport a fost ușor pentru că brățara de fitness și-a făcut aproape singură treaba, pentru celelalte am folosit o aplicație de time tracking pe care am integrat-o în activitățile de mai sus. Eu m-am împăcat cel mai bine cu Clockify. Aplicațiile de time tracking sunt în general intuitive și ușor de folosit. Pe scurt, fiecărei activități de mai sus i-am setat un proiecțel în aplicație și în momentul în care încep pe una dintre ele, îi dau play în aplicație.
Capcanele time tracking-ului
Pentru că aplicațiile de time tracking îți permit să setezi proiecte și taskuri aferente fiecărui proiect, la început am căzut în capcana supra-organizării activităților. Asta a făcut ca în momentul începerii unei activități startul să fie un pic dificil pentru că aveam prea multe opțiuni din care să aleg. Ori scopul nu era să-mi complic viața și să fac din time tracking o activitate în sine. Așa că am simplificat proiectele și taskurile destul de mult ca să fie ușor de administrat.
Dacă ești data hoarder cum sunt eu, vei fi tentat să începi să măsori cam orice. Poate e interesant să știi cât ți-a luat să citești o carte, dar sunt lucruri pe care pur și simplu nu le poți măsura. Nu am contorizat activități, precum ieșit sau relaționat cu prietenii, vacanțe (nu că în anul acesta pandemic au fost multe), curățenie, gătit, alintat pisică sau pe jumătatea mea mai bună și orice altceva ce mai face omul pe lângă casă. Deși tare mi-aș dori să pot face asta.
Dacă ești orientat spre rezultate, există o tentație a normei, să tragi un pic mai tare într-o zonă ca să-ți iasă orele. Realitatea (mea) spune că nu poți să fii implicat tot timpul în activități care îți aduc valoare. E posibil să nu ai energie. Și pauzele și timpul în care stăm degeaba au rolul lor. În plus, mai e și neprevăzutul de luat în considerare.
Nu iese niciodată fix pe fix, dar poate că scopul nici nu e să îți iasă matematic la secundă. Nu suntem roboți. Pentru mine time tracking-ul are mai mult rol de ghidare și reglare.
Cum m-a ajutat experimentul
Știu pe ce mi se duce timpul și pot să îmbunătățesc acolo unde e nevoie
Cifrele nu mint. Graficul de mai sus spune că am chiulit la capitolul sport. Am făcut în medie 27 min de mișcare/zi, dar de fapt, la o medie de 1:30 h/sesiune, am făcut de puține ori sport în timpul măsurat. Deci aici mai am lucruri de îmbunătățit. De asemenea, un număr considerabil de ore, 2.978 de ore mai exact (un pic peste 8 ore/zi dacă împart la 366 de zile), s-a dus pe alte activități care puteau fi administrate mai bine. Acum parcă mă năvălesc brusc toate filmele și serialele vizionate, deși eu susțin despre mine că nu prea mă uit la seriale. Un alt exemplu e că deși îmi propun zilnic să citesc 2 ore, cifrele arată că citesc în medie 1 oră și 43 min.
Mi-am dezvoltat o hartă mentală a timpului
Îmi împart timpul dintr-o zi în 3 cadrane a câte 8 ore, fiecare cu o destinație destul de clară: 8 ore pentru somn, 8 ore pentru muncă, 8 ore timpul meu în care citesc, învăț, fac sport, petrec timp cu cei dragi, o fac pe gospodina etc.
Această împărțire mă ajută să delimitez lucrurile mai bine, astfel încât să nu fac exces într-una dintre arii. Deseori îmi imaginez cele trei cadrane ca pe niște teritorii în care călătoresc. Acest lucru mă ajută să simt granițele, să fiu conștientă când trec dintr-o parte în alta și să mă concentrez mai bine pe ce am de făcut în oricare dintre țări m-aș afla.
Aceste granițe de timp nu sunt fixe, robuste. Ele funcționează ca niște guideline-uri, ca un GPS. În acțiune, harta mea zilnică suferă modificări, uneori mai des decât mi-aș dori, dar am mereu în minte suprafața alocată fiecăreia.
Timp ar fi pentru toate lucrurile care contează
Cu condiția să-l folosesc cu înțelepciune. Și să știu ce contează.
Timpul prezent este foarte scurt, atât de scurt încât unora li se pare că nu este deloc.
Seneca – Despre scurtimea vieții
