Am un prieten drag – genul acela de prieten cu care pot să vorbesc despre orice fără teamă, cu care putem să fim noi și când suntem frumoși și buni și când ne comportăm mai puțin onorabil.
Când l-am cunoscut avea 120 kg . Era sedentar, bea multă cola și își petrecea cea mai mare parte din timpul lui liber cu o tastatură de gaming.
Prietenii îi ziceau Grass, cu accent lung pe s.
Grass era curajos, iniția discuții, dansa și făcea lucruri cu o lejeritate fantastică pentru mine. Mă uimea că se simțea atât de bine în pielea lui, deși mie mi se părea că ar trebui sa fie trist și îngrijorat. Pentru că așa eram eu în ceea ce privea greutatea mea (normoponderală, de altfel).
Când ajungeam să vorbim despre asta și-l întrebam cum de nu-l afectează că e supraponderal, îmi răspundea de fiecare dată că se simte foarte bine așa cu el.
Îl credeam pe cuvânt. Se simțea autentic. Era sincer și cu el și cu mine. Nu vedea greutatea lui ca pe o problema și nu-l încurca din a-și trăi viața și din a se exprima. Îl invidiam pentru asta.
La un moment dat, s-a îndrăgostit de o tipă și au început o relație. Nu după mult timp, au început să se certe des. Ea îl presa să slăbească, să mănânce mai sănătos, să renunțe la cola. El devenea mai frustrat pe zi ce trece. Și ea la fel. Relația lor a durat mai puțin de 1 an.
Pentru prima oară de când îl cunoșteam, să fie așa l-a afectat. Nu era doar o glumiță făcută de un amic la o băută. Despărțirea i-a lăsat un gust amar, se simțea dezamăgit pentru că nu era iubit pentru ceea ce era.
Nu a făcut nicio schimbare semnificativă în privința greutății lui pentru următorii câțiva ani.
Apoi, a intrat într-un colectiv nou la un job nou. Toți colegii lui făceau sport, citeau, participau la evenimente și competiții sportive și discutau despre sănătate, performanță și longevitate. Grass nu făcea nimic din toate astea și era cel mai supraponderal de acolo.
A început să se uite diferit la pozele cu el și colegii lui, rămânea adesea suspendat minute bune când se uita la ele. Devenise din ce în ce mai tăcut și începuse să prefere compania lor mai mult decât tastatura de gaming.
Acesta a fost momentul de cotitură în relația cu greutatea lui. A realizat că există totuși o problemă și că el poate fi și altfel.
Deși șovăielnic, în sinea lui luase decizia să facă o schimbare. A renunțat la cola. Treptat a început să facă alte alegeri alimentare. La început schimbările au fost mici, sesizabile doar pentru cei apropiați.
La câteva luni de la ultima doză de Cola, a început să meargă la sală pentru prima oară în viața lui. Apoi să citească despre alimentație și să investească tot mai mult timp în corpul lui. La nici un an de la prima intrare în sala de forță, a alergat primul lui maraton.
De atunci, cred că s-au adunat 7-8 ani, vreo 40 de kg slăbite, mii de ore de alergare și antrenamente și multe medalii obținute, atârnate cu mândrie lângă biroul lui, acolo unde altădată s-ar fi strâns dozele de cola.
Aproape că nu-l mai recunoști. Acum zice despre el că e în cea mai bună formă a vieții lui, dar că se poate mai bine și visează la competiții extreme, din acelea cu prefixe ca ultra și iron. Îi reamintesc cu umor despre anii ăia în care susținea că se simte bine în pielea lui.
„Chiar mă simțeam. Doar că nu știam că se poate și altfel.”
Îl cred pe cuvânt așa cum îl credeam atunci.
Acum mănâncă sănătos în 90% din timp. În 10% sunt căderi sau pofte. Face sport cu regularitate, dar mai are și momente în care nu are chef sau pur și simplu viața îi stă în cale. Dar astea sunt momente rare. Se ridică de fiecare dată. Revine la curs.
—
Povestea de mai sus putea să fie despre orice schimbare, mică sau mare. Putea să fie despre adicții, așa cum a fost cazul meu când am dat peste acest model. Povestea lui Grass descrie un ciclu, un proces de trecere prin stadiile schimbării comportamentale. Despre asta o să citești în acest articol.
Posibil să observi că ai trecut prin aceleași etape ca Grass când ai făcut schimbări la tine.
Posibil (îmi doresc asta pentru tine*) să fii mai puțin supărat/ă pe cei din jurul tău care nu fac ceea ce îți dorești într-un moment din viața lor. Modelul acesta descrie cât de pregătită este o persoană pentru a face o schimbare. S-ar putea să nu fie pregătită când vrei tu și s-ar putea să nu vadă ce vezi tu.
Posibil (asta îmi doresc și mai mult pentru tine*) să te judeci pe tine mai puțin pentru acele momente când nu reușești ceva. Uneori nu ne dăm seama că avem o problemă sau că putem îmbunătăți ceva la noi cu toate că informațiile sunt acolo, sub nasul nostru.
Se numește modelul transteoretic al schimbării comportamentale (TTM). Explică cum se întâmplă procesul schimbării. E o hartă ca multe alte hărți din dezvoltarea umană care ne ajută să navigăm mai ușor.
Cea mai mare valoare pe care eu o văd în el este că ajută la modificarea mindsetului și așteptărilor despre cum ar trebui să se întâmple lucrurile: schimbarea este un proces, nu un eveniment. Asta ar trebui să te ajute să fii mai sincer/ă cu tine.
Etapele nu sunt line, nu se întâmplă nici în linie dreaptă, ci mai degrabă în cicluri. Adică poți revizita aceleași etape de mai multe ori în același proces.
Stadiile schimbării sunt:
Precontemplare. Nu te gândești la schimbare. Îți place ceea ce faci, cum arăți, nu simți că te încurcă comportamentul tău. Așa cum Grass se simțea bine cu el. Poți să ignori ușor ceea ce îți spun ceilalți. Nu te afectează sau ține puțin, ca o supărare de moment. E mai degrabă frustrant pentru cei din jur care încearcă să te facă să te schimbi.
Contemplare. E etapa în care iei în considerare că poate ai putea să schimbi lucrul acela la tine, dar asta e tot ceea ce faci. Ești mai conștient de comportamentul sau obiceiurile tale, chiar de consecințe, dar experimentezi ambivalență și nu ești pregătit cu adevărat să te schimbi.
Grass a fost supărat că iubita lui nu l-a putut accepta pentru cine era. Era supraponderal, dar el nu vedea asta o problemă așa cum se pare că o afecta pe ea.
Începi să simți disconfort, dar e cu intermitențe, încă găsești justificări pentru ceea ce faci.
Pregătire. În stadiul acesta ai luat decizia să te schimbi. E o etapă importantă pentru că suferi de o schimbare de mentalitate în primul rând. Îți creionezi acțiuni, moduri în care ai putea să faci asta – găsești soluții, faci planuri, ești mai receptiv la acțiuni care să te ajute să faci asta. Poate că deja faci schimbări mici la comportamentul tău, dar nu ai renunțat complet la obiceiurile negative. E etapa în care Grass renunțase la cola și începuse să facă schimbări minore la alimentație.
Începe să doară mai tare și începe să ocupe din ce în ce mai mult spațiu mental.
Acțiune. Acum e momentul, mai degrabă perioada, în care pui în aplicare tot ce-ai creionat în planul tău din etapa anterioară. Posibil să cauți ajutor fie că sunt oameni apropiați sau sprijin autorizat, să cauți soluții noi, comunități de oameni etc.
Cauți moduri prin care să te menții motivat, poate că îți generezi recompense, poate sărbătorești succesul, progresul. Grass în punctul acesta a început să studieze, să umble mai mult cu colegii lui, să meargă la sală și s-a alăturat unei comunități de alergare.
E o etapă lungă, așa că poți experimenta un spectru larg de disconfort în funcție de rezultatele pe care le obții. În același timp, ai motive mult mai clare și mai puternice pentru care vrei sa schimbi asta la tine.
Menținere. În stadiul acesta continui ce ai început. E tot un fel de acțiune, dacă vrei. Ai parte de provocări, dar deja ai înregistrat un progres semnificativ, ai devenit mai bun în toate acțiunile pe care ți le-ai setat, au devenit mai ușoare și ai reușit să faci asta deja de ceva vreme. Oamenii din jur observă schimbarea.
Grass a participat la primul lui maraton în etapa asta. S-a simțit suficient de pregătit să se înhame la asta. Slăbise un număr considerabil de kilograme, mânca sănătos de aproape un an, adunase multe ore de alergare și antrenamente. Toate acestea i-au dat încredere că poate.
Recăderea. Ai reușit să faci schimbarea pe care ți-ai propus-o de ceva vreme, dar ceva din viața ta te face să te întorci la obiceiurile vechi. Poate să fie o masă, o săptămână de mâncat aiurea sau chiar mai mult. Asta se poate întâmpla în oricare din stadiile anterioare. Nu trebuie neapărat să o experimentezi, nu toată lumea trece prin asta, dar există un risc.
Din primul concediu după ce a început procesul, Grass s-a întors cu 2 kg în plus și de supărare a mai mâncat aiurea încă două până ce a reușit să se adune și să revină pe șine.
Revenire. După cele câteva săptămâni de deraiere, Grass a reluat procesul și s-a întors la obiceiurile bune.
Un stadiu de la mine, deci nu se află în modelul inițial:
Alegere. Dacă schimbarea a fost făcută de ceva timp, de suficient timp, alegerea e stadiul suprem în care te poți afla: să poți alege dacă faci un lucru sau nu. În stadiul acesta, nu e despre recădere și revenire, ci despre acel moment de conștiență și prezență dinainte de ele, când simți cum se instalează „pofta”, dar să poți să pui pauză ca și cum ai apăsa un buton.
Sper să te ajute!
—
Înainte să pleci, trebuie să știi că:
Eu am simplificat un pic modelul TTM în acest articol pentru că mi se pare că se potrivește unei game mult mai largi de comportamente decât a fost teoretizat, dar și pentru că mi s-a zis că scriu articole prea lungi. 🙂
Modelul se numește Modelul transteoretic al schimbării comportamentale (TTM – The Transtheoretical Model – Stages of Change) formulat în anii 80 de Prochaska şi Di Clemente dacă vrei să afli mai multe despre el. E o teorie integrativă care evaluează disponibilitatea unei persoane de a adopta un comportament nou, mai sănătos. În general, este folosit pentru o gamă largă de comportamente legate de sănătate.
Pentru fiecare stadiu există un anumit interval de timp pe care specialiștii îl iau în calcul pentru evaluarea nivelului de dorință și determinare de schimbării. Modelul cuprinde și alte constructe, precum procesele schimbării, balanța decizională și autoeficacitatea sau încrederea unei persoane că poate face și menține schimbarea în situații care pot duce la recădere.
Încrederea crește, de obicei, liniar pe măsură ce o persoană trece prin stadiile schimbării. Cu cât stăruim mai mult în comportamentele noi, mai sănătoase, cu atât mai mult creștem încrederea în noi și în forțele noastre. Vezi cum Grass nu doar că a început să mănânce mai sănătos și să facă mișcare, ci a început să participe și la maratoane și intenționează să participe la competiții și mai dificile.
*Îmi doresc să rămâi cu aceste informații din articol pentru că știu cât de mult pot ajuta și cât de multe pot debloca, dar încerc să nu fiu ca iubita lui Grass și să nu mă atașez de ceva ce e în afara controlului meu. E posibil să îți iei complet altceva din ce-am scris, ceva de ce ai tu nevoie acum. Dacă vrei să împărtășești și cu mine, m-aș bucura mult să aflu. Îmi poți scrie pe hello@mariaarbone.ro.