Locul din care îți scriu:
Pacea și armonia sunt prenumele mele. Cu alte cuvinte, nu-mi place conflictul. Cu toate că am asistat și participat activ la multe și le-am supraviețuit, doar anticiparea unuia pentru mine ducea într-o stație finală: respingere, despărțire și, în cele din urmă, izolare și singurătate. Exista pacea sau stația finală, fără nuanțe între ele. Prin urmare, făceam orice să nu ajung la ceartă. Feedback-ul, a-mi da cu părerea despre un subiect, a contrazice sau a atrage atenția asupra unor încălcări personale erau căi prin care ajungeam acolo, așa că le ocoleam pe cât de mult puteam. Ce făceam în schimb era să plec din relații fără ca celălalt sau cealaltă să știe de ce și în interacțiunile scurte părăseam imediat contextul. Ca să-mi domolesc furia mă certam cu oamenii în jurnal – ceea ce e o strategie bună (cu condiția să nu faci doar asta și să nu te privezi de interacțiunea cu celălalt).
Ca-n toate ariile, extremele fac rău. Una poate fi descrierea de mai sus, cealaltă să stai doar în conflict cu oamenii din viața ta. Există însă o zonă de mijloc, să-i spunem, în care conflictul are avantaje pentru toată lumea implicată. Ba chiar poți să pierzi niște oportunități prețioase pentru tine și relațiile din viața ta atunci când îl eviți.
Când nu te cerți poți să pierzi ocazia de a exprima un adevăr despre tine și de a afla unul despre celălalt. Alternativa e să stai în singurătatea minții tale și să croșetezi la interpretarea ta fără să știi cu adevărat ce simte sau crede celălalt. Cel mai adesea e tare diferit.
Conflictul ajută la verbalizarea nevoilor și limitelor. Pe unele despre tine le afli și tu tot atunci în toiul lui. Când te cerți și emoțiile preiau mai mult din comportamentul tău, raționalul și stăpânirea de sine se slăbesc și fac loc unor lucruri cărora nu le-ai dat glas până atunci. La fel i se întâmplă și celuilalt.
Conflictele pot fi unelte de recalibrare a relațiilor. În tumultul vieții cotidiene poți să te relaxezi și să nu mai depui eforturi în funcționarea acestora și, ca orice lucru neîntreținut, se uzează. Prin conflict, relațiile pot căpăta reziliență, se maturizează și uneori mai primesc o resetare binevenită.
O ceartă (sau mai multe) te învață să fii flexibil și să asculți ce are celălalt de spus. În cele din urmă, ciocnirea dintre voi duce la soluții și rezoluții care să acomodeze diferențele dintre tine și celălalt. Cu cât acceptați mai repede că sunteți diferiți și puneți nevoile și preferințele fiecăruia pe masă, cu atât mai ușor găsiți un acord între voi.
Când eviți să intri în conflict ca să nu-l superi pe celălalt sau ca să nu amplifici unul care mocnește, îl înveți pe celălalt că nevoile lui sunt mai importante decât ale tale. Asta poate duce la înțelegerea eronată că vă plac aceleași lucruri, că aveți aceleași țeluri, valori când, de fapt, lucrurile pot sta complet pe dos. Asta te face mai puțin autentic(ă). Poate trece chiar drept o formă de minciună. În timp, capeți sentimentul profund că celălalt nu te cunoaște cu adevărat (și nu ar fi departe de realitate dacă privești lucrurile din perspectiva pe care tocmai ți-am oferit-o), și, în același timp, nici nu știi dacă te-ar accepta așa cum ești cu adevărat. Nu știu dacă pacea merită sacrificiul acesta.
Conflict cu folos! Ne revedem curând!
Dacă ai gânduri despre acest subiect, scrie-mi pe hello@mariaarbone.ro.
