Am scris de curând despre dimensiunea de provocare din Mental Toughness pentru abonații newsletter-ului Mental Toughness Insider. Ocazie cu care mi-am revăzut propriul proces prin care am învățat să fac față mai bine crizelor și schimbărilor din viața mea.
Am prins drag de dimensiunea asta pentru că o consider „inima” Mental Toughness-ului, dar și pentru că am aprofundat-o într-o perioadă a vieții în care am avut nevoie mai mult de ea.
Challenge arată cum răspundem la crize, evenimente neașteptate, schimbări și situații cu risc din viață. E un factor important pentru motivație și este direct legată de acțiune, curaj, eșec și greșeală.
Poți să vezi dimensiunea aceasta drept o răscruce cu mai multe drumuri – cu destinații, riscuri diferite, eforturi și mize diferite.
Facem niște calcule complexe înainte să facem pasul pe un drum sau altul. Avem nevoie și de siguranță și certitudine, dar și de dezvoltare și să ne atingem potențialul.
Apoi, provocarea este legată de viitor. Nu putem vedea până foarte departe, viitorul nu e „palpabil” așa cum e prezentul și starea din prezent. Asta implică să nu avem atât de mult control pe cât ne-am dori.
Provocarea ne oferă o perspectivă despre cum ne gestionăm fricile, îngrijorările, îndoielile în situații cu miză pentru noi. Unii oameni se simt copleșiți și se blochează, stagnează, alții apasă accelerația și acționează chiar dacă e riscant. Pentru primii, provocările reprezintă amenințări, pentru ceilalți oportunități.
Pentru că am avut nevoie să acționez în ciuda riscului, a disconfortului, am muncit un pic la asta. Eu am un scor mediu pe Challenge, format din unul mai mare pe învățare și unul mediu pe risc. Conform cifrelor nu stau rău, din exterior pare un mix echilibrat de acțiune-învățare. Dar realitatea din terenul meu este mai nuanțată.
Scorul nu e atât de important. E un reper și punct de pornire pentru reflecție. Mai importantă e dinamica dintre factori și cum ajungi să gândești despre situații și, în cele din urmă, să acționezi.
Îți las un pic din profilul meu ca să vezi un exemplu de dinamică.
În majoritatea timpului și în condiții de stres și risc de nivel mediu:
- Fac față destul de bine provocărilor din viața mea, stresului și schimbării – adică îmi revin relativ repede comparând cu alți oameni.
- Accept că există moduri mai bune de a face lucrurile și sunt deschisă să le explorez.
- Pot vedea lucrurile pozitive dintr-o situație neplăcută.
- Învăț din acțiunile mele și mă pot uita în oglindă inclusiv atunci când am comis-o, chiar dacă nu-mi place de mine.
- Nu dau înapoi din a încerca din nou dacă am eșuat.
În cele cu risc și presiune înaltă și miză mare, acelea care necesită să-mi regândesc rutinele, obiceiurile și felul de a trăi în ansamblu, pot să:
- Mă blochez într-o etapă de pregătire – adică ajung să învăț, să contemplu și să explorez opțiuni mai mult decât să acționez – săptămâni, luni, chiar ani – ca să mă simt pregătită să acționez.
- Mă izolez de oameni și supra-analizez până la copleșire (și până consecințele inacțiunii mele devin prea mari ca să le mai pot ignora).
- Sau, dimpotrivă, pot să fiu prea optimistă. Adică pot să închid ochii și să mă mint că așa cum arată viața acum e bine.
Există un chestionar psihometric pe Mental Toughness dacă ești interesat(ă) – am lăsat la finalul articolului detalii despre el. E bine de știut că modul în care răspundem la provocări este influențat și de alți factori din Mental Toughness și de alte trăsături de personalitate, experiențe personale.
Când mi-am început procesul, am pornit de la întrebarea arzătoare pentru mine: De ce nu acționez mai mult către ceea ce îmi doresc? Ce mă blochează din a face asta? Apoi am început să observ și în jur pattern-uri similare, chiar dacă mindset-urile erau diferite.
Mai jos îți las câteva răspunsuri din căutarea mea.
Doare să stăm în emoția negativă pe care o provocare o generează
Dacă ne avântăm pe drumul cu mai puțină certitudine, riscăm să greșim, să eșuăm. Dacă eșuăm, doare.
Dacă am eșuat, să mergem înapoi să ne uităm la ce-am făcut, din nou, doare. Putem să ne simți defecți, urâți, că nu avem ce ne trebuie, că suntem nu-știu-cum. Dacă nu reușim să trecem peste acest disconfort, astfel încât să ne putem uita la noi, nu învățăm din experiență. Dacă nu învățăm, fie repetăm experiența fără să schimbăm ceva, fie nu mai încercăm pentru că ne-am ars cam tare în prima încercare.
Ne uităm doar pe jumătate la opțiunile noastre
Mai exact, ne uităm doar la o singură parte a monedei, în general la ce se poate întâmpla rău: eșecul, greșeala, judecata, respingerea, pierderea.
Aceste posibile consecințe negative vin la pachet cu niște emoții care ne pot copleși. Pentru că doare (și ne concentrăm să nu ne mai doară) nu mai întoarcem moneda și nu mai ajungem să activăm și energia pozitivă generată de un potențial rezultat pozitiv. Ca și cum nici nu am avea opțiunea de a reuși.
Ne comparăm cu ceilalți pe bucățele
Când ne uităm la oamenii din jurul nostru despre care credem că au reușit să realizeze lucruri importante, lucruri pe care ni le dorim și pentru noi, ne întrebăm aproape fără să ne dăm seama cum au reușit. Găsim de fiecare dată explicații:
- Da, reușește să facă toate lucrurile astea, dar ea e super organizată și disciplinată.
- Da, călătoresc mult, dar ei au bani și nu au copii.
- Da, are afacerea lui, dar părinții lui au bani și l-au ajutat.
- Da, arată de 30 la 45 de ani, dar o ajută corpul.
- Da, a ajuns acolo, dar are în spate o mulțime de oameni importanți.
Ideea e că toate astea nu sunt niște simple răspunsuri. Ele arată ceva mai mult decât la prima vedere:
- Arată o lipsă pe care o am. Ei au ce le trebuie pentru a face acel lucru, iar eu nu. Și mă judec din lipsa asta.
- Ce au ei pare un dat, ca și cum ei n-ar avea niciun merit în ceea ce fac și ca și cum ingredientul ăla special ar fi de ajuns pentru a obține acele lucruri.
- Funcționează ca niște motive prin care ne convingem să nu mai încercăm. Dacă eu nu am acel ceva, ce rost mai are să mă apuc, să fac ceva?
Nu spun că fix așa ne spunem, ci așa ajunge informația la noi intern – incompletă, reductivă – și tot așa o integrăm.
Adevărul e că vedem doar o bucată mică, mică din viața celorlalți. Dar ce puternică e bucățica asta!
Pierdem din vedere imaginea de ansamblu și optimizăm pentru termen scurt
Vrem rezultate acum, vrem să se vadă că facem ceva și dacă putem și să devenim foarte buni în ceea ce facem și recunoscuți pentru asta deși am început abia ieri, ar fi ideal. 👋
E de-a dreptul frustrant când ne uităm la distanța dintre ceea ce știm că putem realiza și ceea ce am realizat. Știu. Frustrarea asta ne face să ne optimizăm viața pentru acum, să acționăm pentru termen scurt, nu pentru termen lung.
În optimizarea de scurtă durată nu avem răbdare, tragem cât putem de tare. Suntem mereu obosiți, tracasați și găsim cu greu bucurie, iar mâine nu devine mai ușor. Renunțăm mai ușor pentru că nu e un ritm sustenabil și alimentăm un cerc vicios de am încercat – am eșuat și doare – nu am ce-mi trebuie.
Să luăm decizii și să acționăm cu perspectiva de lungă durată în minte presupune să facem lucruri inconfortabile azi ca mâine să fie mai ușor. Și să avem răbdare.
Pe drumul lung, avem reușite în fiecare zi, doar că-s mult mai mici, nu le vede nimeni și nici nu ne laudă cineva pentru ele, dar se adună în timp și devin din ce în ce mai vizibile până nu mai pot fi ignorate de nimeni.
Acum, acum poate că disconfortul e mare, dar nu o să mai doară așa de tare. De fapt, o să doară din ce în ce mai puțin cu fiecare zi. Fiecare provocare depășită ne face mai rezilienți și mai pozitivi. Asta-i partea cea mai frumoasă la dimensiunea de provocare după mine.
Alternativa ar fi să rămânem blocați, captivi, să stagnăm. La un moment dat, încetăm să mai și visăm la lucruri pentru noi. În timp, devenim amari, ranchiunoși, furioși și cu noi înșine și cu ceilalți.
Eu am de ceva vreme imaginea de mai jos drept wallpaper. Îi mulțumesc Cristinei Chipurici că mi-a făcut cunoștință cu ea. Când mi-e greu, mă uit la ea și mă racordez la o imagine mai mare decât cea din momentul în care mă aflu.
Sper să te ajute și pe tine!
+
o completare
Dacă te interesează să afli mai multe despre Mental Toughness, te poți abona la newsletter-ul Mental Toughness Insider aici: https://change.ro/MENTAL-TOUGHNESS/
Dacă vrei să-ți măsori nivelul de Mental Toughness pe toate dimensiunile și factorii, completează formularul acesta și revin la tine cu toate informațiile. După completare se generează un raport complex în care sunt analizate scorurile și corelațiile dintre factori. Acesta cuprinde și sugestii de acțiuni pentru fiecare în parte pe care să le poți folosi dacă vrei să le îmbunătățești. Raportul vine la pachet cu o sesiune 1:1 de debriefing cu mine sau Andrei.
