E timpul să te întorci acasă (Partea 2)

Bună! Cum îți e podeaua azi? 

Dacă nu ai citit articolul anterior, link aici.

Îi invidiez pe oamenii cărora le vine natural să facă anumite lucruri și, mai ales, să rămână pe calea lor cu o convingere de-a dreptul iritantă. Și care, evident, nu au nevoie de un sistem care să-i mențină acolo. Din fericire pentru mine și pentru capacitatea mea de a tolera invidia, cunosc foarte puțini.

Eu am nevoie de un sistem. Altfel m-aș rătăci mult mai mult decât o fac deja. 

Un sistem e o combinație de elemente care funcționează ca un întreg organizat. În cazul acesta: „curățenia”. Are un scop clar, rezolvă o problemă (să fie casă curată și ordonată ca să-mi facă plăcere să stau în ea) și creează valoare (mă enervez mai puțin, deci aduc energie mai pozitivă în casă + e mai ușor și rapid să întrețin decât să fac curățenie mare de la 0, deci câștig timp și confort). E nevoie să bifeze criteriile acestea două.

Sistemul este ținut laolaltă de niște procese care ajută să știu în mod predictibil ce-o să fac, cum și când + depanare la nevoie. E ca atunci când gătești și urmezi o rețetă. Face lucrurile simple, ușor de urmărit și gestionat. Te ajută să iei decizii și să intervii mai ușor și cu mai multă claritate pe un pas decât în lipsa ei. Un sistem e util și atunci când viața devine copleșitoare și te rătăcești pentru că ai ceva la care să te raportezi și un fir roșu despre tine pe care poți să-l urmărești.

Spuneam în articolul anterior că nu-mi plăcea deloc să fac curățenie. Nu e nicio metaforă la mijloc. O făceam prea târziu, după ce lăsam lucrurile să se adune mult prea mult. Atunci când în sfârșit mă apucam nu o făceam nici prea inteligent. Așa că îmi era mereu greu. Îmi amintesc cât de urâtă și neagră mă simțeam în momentele acelea și ce pacoste eram pentru partenerul meu. Dintr-o singură aspirare reușeam să stric un weekend întreg pentru doi oameni. 

Reiau aici lecția mea cea mai mare: mizeria atrage mizerie și o atrage repede. Inimaginabil de repede.

În timp, mi-am creat un sistem care mi-a simplificat semnificativ modul în care fac curățenie. Acesta cuprinde câteva tipuri de curățenie bine definite, cu un ritm al lor și el bine definit – în funcție de etapa vieții în care mă aflu.

Acum sistemul meu cuprinde:

1. o curățenie zilnică – întreținerea cea mai scurtă posibil care spune să nu las casa vraiște peste noapte, astfel încât atunci când mă trezesc dimineață să-mi încep ziua bine sau, cel puțin, cu cauza asta eliminată din calea mea – zilnic, 15 – 30 min
2. o curățenie mică – curăț podelele la 2 zile, 1h
3. o curățenie mare – [curățenie mică] + [restul activităților necesare în fiecare gospodărie] – 1 la săptămână – 2-3h
4. o curățenie mare, mare și un declutter masiv – la 1 an, 2-3 zile, uneori mai mult
5. curățeniile la cerere – supuse hazardului, apar când apar și nu am ce să fac în privința lor decât să le accept și să le fac

Toate încep fără excepție cu o formă de decluttering – scap de zgomotul din fiecare cameră. Obiectele care nu se află unde ar trebui să fie merg la locul lor, lucrurile strâmbe sunt îndreptate, cele de aruncat aruncate. După ce dau tot zgomotul deoparte, curățenia, indiferent de mărimea ei, nu mai pare așa de mare și copleșitoare. Ba dimpotrivă. 

Sistemul meu de curățenie din casa fizică este aproape în oglindă cu cel prin care îmi fac curățenia în minte și-n viață.

Primul pas în procesul de curățenie este să mă opresc și să pun deoparte timp în mod deliberat în care să fac asta – chiar dacă e greu și neplăcut. Din păcate, nu cunosc altă cale și nici nu am auzit să existe (excepție fac oamenii aceia care îmi stârnesc mie invidie – ei au metoda lor secretă). 

Curățenia zilnică presupune în primul rând (1) DECLUTTER – trec prin ziua mea, o scanez și așez toate lucrurile la locul lor:

• cum a fost și am fost azi? 
• ce s-a întâmplat azi? (evenimentele notabile sunt acolo, apar dacă le chemi)
• ce lucruri am reușit să fac din tot ce mi-am propus pe azi?
• cât de aproape sau departe sunt de obiectivele mele săptămânale? 
• pentru ce sunt recunoscătoare? (peste partea aceasta nu sar indiferent dacă le-am bifat pe cele de mai sus sau nu)

Sunt doar câteva dintre lucrurile importante pentru mine pe care le urmăresc în curățenia mea. E practic o formă de journaling și review – structurat și nestructurat – al zilei care tocmai se încheie. 

Acum că totul e clar, că am vizibilitate, pot să fac (2) CURĂȚENIE dacă e nevoie (uneori nu e nevoie sau nu se simte precum una): 

• există ceva care necesită atenția mea? (ceva de care sunt profund nemulțumită, ceva care a mers prost)
• am ceva de învățat din ziua de azi? (nu trebuie să fie doar din evenimente sau acțiuni negative, poate sunt lucruri, instrumente care au mers bine și merită să le iau cu mine mai departe)
• există lucruri pe care aș putea să le fac mai bine sau altfel mâine? 
• dacă da, oare cum aș putea să le fac mai bine? (sau poate am nevoie să schimb planul, să iau alte decizii despre mine)

Acum că e totul curat, pot să mă uit mai ușor și cu mai multă claritate la mâine și (3) pot să o PLANIFIC sau CALIBREZ în funcție de datele pe care le am la îndemână, date reale despre mine:

• ce am de făcut?
• ce e important și ce pot lăsa deoparte în caz de ceva? (am un checklist, mai degrabă interiorizat, prin care trec ca să iau decizii despre timp și priorități – o formă a lui aici)
• am descoperit în timp că și pasul ăsta are o formă de „decluttering” implicată – când mă uit la viitor pot să mă păcălesc destul de ușor cu o mulțime de lucruri pe baza cărora fac promisiuni mie sau celor din jurul meu – în general mă păcălesc cu cât timp am la dispoziție și energia pe care tind să o consider constantă – așa că mă uit în avans și identific evenimente sau situații de care să țin cont.

Procesul e același și pentru celelalte curățenii, la fel și întrebările, dar raportat la intervalele și obiectivele fiecăreia.  

Curățeniile mari sunt mai ușoare decât cele zilnice sau cele săptămânale, cele mai mici dintre ele. Fiindcă am întreținut constant casa până atunci, nu fac o curățenie mare de la zero – cu nervi și alți demoni. Doar adun informațiile deja procesate din cele mici și creez un fel de „raport” mai mare despre mine. Efortul semnificativ constă în a parcurge informația și a o analiza. 

În același timp însă, sunt curățeniile cele mai frumoase pentru că în timpul lor capăt o vedere despre mine pe care nu o pot avea la cele zilnice sau săptămânale. Tindem să supraestimăm ce putem face într-o zi și subestimăm ce putem face într-un an (nu știu cine e autorul de drept, dar mare dreptate are).

E ca și cum viața mea dintr-un an ar fi un puzzle mare cu peste 365 de piese. Fiecare piesă (ziua) formează zone (săptămâni) pe care pot să le unesc cu alte zone mai mari (luni, trimestre) până capăt la final o imagine mai mare și mai valoroasă despre mine.

Acum că mă văd mai bine, din mai multe unghiuri și mai de sus, pot să iau decizii mai ușor, mai realist, mai conectată cu mine și cu realitatea mea. Și parcă nu mă mai simt chiar așa pierdută pentru că sunt mai mult decât zilele acelea la rând în care m-am simțit rătăcită și deconectată.

Îmi fac curățeniile în scris, în singurătate. Eu cu foaia mea albă care nu mă judecă, nu mă întrerupe, care îmi dă spațiu și care are toată răbdarea pe care nimeni din jurul meu nu ar avea-o. E o curățenie la care particip doar eu. Uneori am ajutoare, poate un terapeut, un coach sau un prieten după caz, dar în procesul meu sunt doar niște instrumente – curățenia în sine e la mine.

Dacă vrei o copie a sistemului meu cu toate detaliile și toți pașii pe care îi urmez, dă-mi de veste pe hello@mariaarbone.ro și ți-o trimit cu mare drag. 

Vreau doar să știi că: 

• Trăim în case diferite și prețuim lucruri diferite, așa că sistemul meu nu prea contează. E doar un reper. Poate tu nici nu ai nevoie de unul, ci de un singur lucru care schimbă tot.
• Poate pentru tine funcționează alte moduri de a face curățenie și alte intervale decât ale mele. 
• Sistemul meu e construit în ani de zile și îl actualizez constant în funcție de ce-mi aduce viața. 

Principiile după care fac asta nu s-au schimbat însă. Cred că asta avem în comun. 

1. Să te oprești în mod deliberat să faci asta nu doar sâmbăta sau atunci când nu se mai poate, ci mai des.
2. Să poți să te racordezi la o imagine mai mare decât tine de acum, azi când poate te simți pierdut/ă. Poate ții lângă tine o foaie cu ce contează pentru tine sau cu valorile tale și revii la ea periodic ca să-ți amintești de ce faci unele lucruri – nu trebuie să ai obiective cuantificabile, viziuni sau misiuni de viață complexe. 
3. Să faci atât cât poți duce acum – chiar dacă poate pare puțin – dar măcar rămâi în mișcare, nu blocat/ă și deconectat/ă complet până la următorul val de energie când te apuci de curățenia aia mare.

Sper că ți-a folosit!

PS Te vei mai pierde chiar dacă vei avea un sistem de curățenie și îl vei respecta cu sfințenie. E ok să se întâmple și asta. Poate fi un semn că ai nevoie de o schimbare și poate fi o oportunitate pentru creștere, pentru o versiune mai bună a ta. Tu 4.0.