Atunci când văd pământul din spațiu, astronauții trec printr-o schimbare cognitivă profundă. Percepția lor despre ei înșiși, planeta noastră și noțiunea despre viitor se schimbă dramatic. Din spațiu, nu sunt vizibile granițele dintre țări, nici conflictele dintre ele și oameni. Nu se văd nici obiecte, nici multe alte lucruri pe care punem preț în traiul zilnic. De atât de sus și la viteza aceea (în unele misiuni, ei înconjoară Pământul la fiecare 90 de minute), multe lucruri devin irelevante. Și, …
Blog Posts
În procesul meu de curățenie anuală obișnuiesc să trec și prin cărțile pe care le-am citit. Am hotărât să public un articol despre cărțile lui 2024 cu speranța, ca de fiecare dată când scriu, că vei găsi ceva util pentru o arie din viața ta. În 2024 am citit mai puțin, dar am stat mai mult cu ce am citit. Cu toate astea, a ieșit un articol lung. Ca să navighezi mai ușor, că poate nu te interesează chiar toate, …
Bună! Cum îți e podeaua azi? Dacă nu ai citit articolul anterior, link aici. Îi invidiez pe oamenii cărora le vine natural să facă anumite lucruri și, mai ales, să rămână pe calea lor cu o convingere de-a dreptul iritantă. Și care, evident, nu au nevoie de un sistem care să-i mențină acolo. Din fericire pentru mine și pentru capacitatea mea de a tolera invidia, cunosc foarte puțini. Eu am nevoie de un sistem. Altfel m-aș rătăci mult mai mult …
M-am întrebat adesea de ce ajung oamenii să se simtă pierduți. O fac de fiecare dată când eu mă rătăcesc și o fac cu fiecare om care îmi povestește despre viața lui. Rătăcirea asta de care zic eu se simte mai mult. E o senzație viscerală. Unii se simt ca-ntr-un roller coaster din care le este greu să coboare. Parcă nu au control și lucrurile se întâmplă fără să poată face ceva – toate au luat-o razna, nu mai înțeleg …
Acum câteva săptămâni mă plimbam cu sora mea prin parc când am ajuns în dreptul unei tarabe cu produse tradiționale. Ne încercase o poftă de dulce încă de la intrarea în parc, dar până în momentul acela reușisem să depășim tentațiile. Asta până când ne-au aterizat ochii pe un munte de ciocolată la taraba cu pricina peste care era arborată eticheta: ciocolată de casă fără zahăr. „Hai, că asta nu are zahăr!”, a zis una dintre noi. Câteva momente mai …
Până acum vreo 10 ani, nu-mi plăceau munții – sau nu așa cum îmi plac azi. Mi se păreau frumoși, dar de la geamul sau de pe veranda unei cabane. Între timp, muntele mi-a devenit un model la scară mai mică al unui proces de schimbare la care mă pot uita și raporta oricând. Experiența muntelui are toate ingredientele unei schimbări și provocări din viață. Plus o lecție magică despre renunțare și răbdare. Știi entuziasmul acela de început de ceva? …
Există multe explicații pentru care uneori ridicăm vocea în interacțiuni, mai ales în cele cu oameni dragi. Eu cred că un motiv pentru care ajungem să facem asta este pentru că nu ne simțim ascultați de celălalt, nu ne simțim auziți. Și atunci ridicăm vocea în speranța că celălalt ne aude. Poate nu a auzit ce-am zis până acum, și ar fi fost important pentru noi să o facă, dar poate ne aude ACUM când suntem supărați, furioși! De cele …
Am un prieten drag – genul acela de prieten cu care pot să vorbesc despre orice fără teamă, cu care putem să fim noi și când suntem frumoși și buni și când ne comportăm mai puțin onorabil. Când l-am cunoscut avea 120 kg . Era sedentar, bea multă cola și își petrecea cea mai mare parte din timpul lui liber cu o tastatură de gaming. Prietenii îi ziceau Grass, cu accent lung pe s. Grass era curajos, iniția discuții, dansa …
Am scris de curând despre dimensiunea de provocare din Mental Toughness pentru abonații newsletter-ului Mental Toughness Insider. Ocazie cu care mi-am revăzut propriul proces prin care am învățat să fac față mai bine crizelor și schimbărilor din viața mea. Am prins drag de dimensiunea asta pentru că o consider „inima” Mental Toughness-ului, dar și pentru că am aprofundat-o într-o perioadă a vieții în care am avut nevoie mai mult de ea. Challenge arată cum răspundem la crize, evenimente neașteptate, schimbări și …
Acum vreo câțiva ani aveam în lista mea cu task-uri 2 proiecte speciale. Unul se numea „Proiectul vieții”, iar celălalt „PROIECTUL”. Așa erau trecute în agenda mea, apăsat și bolduit, și tot așa le ziceam dacă m-ai fi întrebat cu ce mă mai ocup. Din momentul în care m-am angajat să le fac și până m-am ocupat efectiv de ele au trecut 3 luni. În aceste luni, singura activitate în privința lor a fost să le mut în agendă și …
